Un buton dealer este plasat pentru determinarea dealer-ului nominal. Jucatorul de langa butonul dealer, in sensul acelor de ceasornic, plateste pariul fortat ce se numeste small blind. Urmatorul jucator plateste big blind, care este in mod normal dublul valorii small blind. Fiecare jucator primeste apoi doua carti, numite si pocket cards, acestea fiind vizibile doar jucatorului. Jocul incepe de la jucatorul din stanga big blind-ului, acesta este numit ca fiind "under the gun" . El poate face fold (sa renunte la mana si sa nu mai participe la actiunea din pot), call (sa puna o suma egala cu big blind) sau raise (sa puna in joc o suma de mai mare decat big blind). Jocul continua in aceasta maniera in jurul mesei pana cand toti jucatorii au egalat suma pariata sau au renuntat. Blind-urile postate la inceputul mainii sunt considerate live si contribuie la pariul jucatorului - daca nimeni nu pluseaza pana cand actiunea ajunge din nou in dreptul la big blind, jucatorul are optiunea sa faca check si sa vada flop-ul sau sa pluseze si sa deschida din nou runda de pariere
Dupa ce prima runda de pariere se termina, trei carti „community" sunt plasate in mijlocul mesei cu fata in sus acestea fiind vizibile tuturor jucatorilor (aceste trei carti se numesc flop).
O alta runda de pariere are loc din nou, de data aceasta incepand cu primul jucator din stanga butonului dealer care ramane in mana. O a patra carte este pusa pe masa (numita turn). Are loc din nou o runda de pariere care se termina inaintea aparitiei ultimei carti (numita river). Fiecare jucator care este inca in joc trebuie sa participe acum in runda finala de pariuri, unde mana lui este mereu compusa din cea mai buna combinatie din cinci carti, combinatie de carti pocket si community. (se pot folosi ambele carti pocket, una singura sau niciuna).
Clasificarea mainilor
1. Chintă royală (royal flush)
Aceasta este cea mai valoroasă mână la poker. Constă din as, popă, damă, valet, decar, toate cu acelaşi simbol.
2. Chinta royală mică (straight flush)
Cinci cărţi aparţinând aceluiaşi simbol, ordonate sevenţial – cum ar fi J-10-9-8-7. Dintre două chinte, cea care conţine cartea superioară cea mai valoroasă este câştigătoare. Un as poate fi considerat fie ca având cea mai mică valoare, astfel 5-4-3-2-A este chintă, însă cartea superioară în acest caz este 5 şi nu asul. Cărţile nu pot fi "inversate": 4-3-2-A-K nu este chinta valabilă.
3. Careu (four of a kind)
Patru cărţi de aceeaşi valoare – cum ar fi patru dame. A cincea carte poate avea orice valoare. Această combinaţie se mai numeşte şi "quads", iar în unele părţi ale Europei este numită "poker", deşi acest termen nu este cunoscut în limba engleză.
Dintre două careuri, cel cu setul de cărţi de valoare mai mare este superior, astfel 3-3-3-3-A este bătut de 4-4-4-4-2.
4. Full (full house)
Acesta constă din trei cărţi de aceeaşi valoare şi o pereche – in exemplul nostru, trei şesari şi doua dame. La compararea mâinilor de tip full, valoarea celor trei cărţi determină care dintre ele este mai mare.
De exemplu, 10-10-10-5-5 bate 9-9-9-A-A. Dacă cele trei cărţi de aceeaşi valoare sunt egale, atunci valoarea perechilor este decisivă.
5. Culoare (flush)
Cinci cărţi aparţinând aceluiaşi simbol. Când se compară două culori, cea mai mare carte determină culoarea mai valoroasă. În cazul în care cele două cărţi superioare au valoare egală, atunci este comparată a doua carte ca valoare; dacă şi valorile acestora coincide, atunci se compară a treia carte, şi aşa mai departe.
De exemplu K-J-9-3-2 bate K-J-7-6-5, deoarece nouarul bate şeptarul.
6. Chintă (straight)
Cinci cărţi cu simboluri diferite, aranjate secvenţional – de exemplu Q©-J(d)-10(d)-9©-8(d). La compararea a două secvenţe, cea conţinând cartea superioară de valoare mai mare este câştigătoare.
Aşii pot fi consideraţi fie cea mai mare, fie cea mai mică valoare într-o chintă spartă, dar nu ambele deodată, astfel încât A-K-Q-J-10 şi 5-4-3-2-A sunt chinte valabile, dar 2-A-K-Q-J nu este. 5-4-3-2-A este cea mai puţin valoroasă chintă, în care cartea superioară este cinciarul.
7. Trei bucăţi (three of a kind)
Trei cărţi de aceeaşi valoare, plus două alte cărţi. Această combinaţie se mai numeşte si trips sau set. La compararea a două asemenea mâini, mâna care conţine cele trei cărţi de valoare mai mare este câştigătoare.
De exemplu, 5-5-5-3-2 bate 4-4-4-K-Q. Dacă trebuie să comparaţi două mâini de acest tip, pentru care seturile de trei cărţi sunt de aceeaşi valoare, atunci se compară cărţile de valoare mai mare dintre cele două rămase şi, dacă şi acestea sunt egale, se compară cărţile de valoare mai mică.
8. Două perechi (two pairs)
O pereche constă din două cărţi de aceeaşi valoare. Într-o mână cu două perechi, cele două perechi sunt de valori diferite (altfel ar fi vorba despre careu), şi există o carte nepotrivită, pentru a completa mâna de cinci. La compararea mâinilor care conţin două perechi, mâna cu perechea mai valoroasă câştigă, indiferent de valoarea celorlalte cărţi – deci J-J-2-2-4 bate 10-10-9-9-8, deoarece valeţii bat decarii. Dacă perechile de valoare mai mare sunt egale, se compară perechile de valoare mai mică, de exemplu 8-8-6-6-3 bate 8-8-5-5-K.
În sfârşit, dacă ambele seturi de perechi au valori egale, atunci se compară cărţile nepotrivite, astfel încât Q-Q-5-5-8 bate Q-Q-5-5-4.
9. Pereche (pair)
O mână care conţine două cărţi de aceeaşi valoare şi alte cărţi care nu sunt similare cu acestea sau între ele.
La compararea a două asemenea mâini, mâna care conţine perechea mai valoroasă este mai bună – deci, de exemplu, 6-6-4-3-2 bate 5-5-A-K-Q. Dacă perechile sunt egale, se compară cărţile nepotrivite de cea mai mare valoare ale ambelor mâini; dacă acestea sunt egale ca valoare, se compară cărţile cu a doua valoare, iar dacă şi acestea sunt egale, se compară cărţile cu cea mai mică valoare dintre cele nepotrivite.
Deci, J-J-A-9-3 bate J-J-A-8-7, deoarece nouarul bate optarul.
10. Carte mare (high card)
Cinci cărţi care nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prezentate mai sus. La compararea a două asemenea mâini, cea conţinând cartea superioară de valoare mai mare câştigă. Dacă cele două cărţi superioare au valori egale, atunci se compară următoarele două cărţi ca valoare; dacă şi acestea sunt egale, se compară următoarele două cărţi ca valoare, şi aşa mai departe. Astfel, A-J-9-5-3 bate A-10-9-6-5, deoarece valetul bate decarul.
În cazul în care doi sau mai mulţi jucători deţin mâini egale ca valoare, potul va fi împărţit între acestia. În cazul în care există o cantitate impară de fise in pot, jucătorul care se află în stânga butonului de dealer, cel mai aproape de acesta va câştiga cu un cent/punct mai mult decat restul jucatorilor.
sursa: Scoala de poker
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu